Trimite unui prietenAceasta este realitatea incredibilă, dar adevărată, care se desfăşoară cu concursul autorităţilor Statului Român şi împotriva Poporului Român, cu consecinţe foarte apropiate vizînd integritatea teritorială a României! Este necesar ca tot românul să se întrebe şi să afle: de ce s-a ajuns la actuala situaţie şi ce se urmăreşte? Se ştie că, de aproape 95 de ani, după Marea Unire de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, niciodată Ungaria şi organizaţiile etnicilor unguri din ţara noastră nu au recunoscut România Mare şi au acţionat împreună împotriva Statului Naţional Unitar Român şi a Poporului Român. Ungaria şi ungurii revendică sfîntul pămînt românesc al Ardealului, moştenit de Poporul Român de la geto-daci. După ce a falsificat Istoria Poporului Român, a Daciei şi a României, Ungaria pretinde şi acţionează pentru anexarea Ardealului, Cetatea sau Grădina Domnului, la geto-daci, sub pretextul că l-a stăpînit timp de un mileniu… de 51 de ani (?!), între anii 1867-1918, în vremea Imperiului habsburgic.Ungaria a încercat să ocupe Ardealul în anul 1919, cu sprijinul Rusiei sovietice, dar Armata Română a cîştigat războiul, a ocupat inclusiv Budapesta şi, la 4 august 1919, a fost pusă opinca românească pe Parlamentul ungar. După Tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920, Ungaria a reuşit în urma „Procesului optanţilor” să obţină uriaşe despăgubiri din partea României pentru imobilele din Ardeal care au intrat în proprietatea Statului Român. Mai tîrziu, cu sprijinul Germaniei hitleriste şi al Italiei fasciste, în urma Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, Ungaria a dobîndit o mare parte din Ardeal, pînă la 25 octombrie 1944, cînd Armata Română, împreună cu trupele sovietice, a eliberat sfîntul pămînt românesc de sub teroarea ungară. După lovitura de stat din decembrie 1989, la care autorităţile de la Budapesta au avut o contribuţie însemnată în declanşarea ei şi la numărul morţilor, Ungaria şi bisericile maghiare şi organizaţiile etnicilor unguri din România au pus în aplicare un plan diabolic vizînd anexarea Ardealului printr-un nou Diktat pregătit pentru anul 2014, la Bruxelles. Argumentele principale ale Ungariei pentru obţinerea acestui Diktat sînt următoarele:1) Numărul cetăţenilor români, majoritatea din Ardeal, care au solicitat şi obţinut cetăţenia Ungariei să fie de cel puţin 4,5 – 5 milioane. Pînă în prezent, Ungaria a acordat dubla cetăţenie la peste 3 milioane de cetăţeni români. Zilnic, în 920 de localităţi din Ungaria se acordă gratuit cetăţenia ungară la mii de români get-beget, care astfel intră în Spaţiul Schengen, iar Comisia Europeană se face că nu vede, nici nu aude. Peste puţină vreme, Comisia Europeană şi Parlamentul European vor afla şi constata că românii au intrat în Spaţiul Schengen fără ca România să beneficieze de acelaşi statut ca şi celelalte ţări membre ale Uniunii Europene.2) Obţinerea pe toate căile, ilegale şi legale, a peste 50% din proprietăţile imobiliare din Ardeal de către Ungaria. Pînă în prezent, Ungaria, prin numeroase persoane juridice şi persoane fizice ungare, a reuşit să obţină 30%-40% din proprietăţile imobiliare din Ardeal, iar prin aplicarea ultimei Legi de retrocedare a Guvernului Ponta II se va ajunge în anul 2014 ca peste 50% din aceste proprietăţi să nu mai aparţină Statului Român, urmînd să fie naţionalizate de către Ungaria, sau dobîndite ilegal, inclusiv prin furtul pios.După îndeplinirea acestor două mari obiective, Ungaria va cere Comisiei Europene şi Parlamentului European aplicarea principiului autodeterminării popoarelor. Autorităţile de la Budapesta speră ca prin Diktatul de la Bruxelles, din anul 2014, Ardealul să devină autonom şi apoi să fie anexat la Ungaria. Principala cale folosită pentru dobîndirea ilegală de imobile din Ardeal o constituie aşa-zisele retrocedări în natură, de fapt naţionalizarea mascată, de către Ungaria, a mii de clădiri şi a milioane de hectare de păduri şi terenuri agricole din proprietatea Poporului Român şi a Statului Român. ADEVĂRUL ISTORIC cunoscut foarte bine de Ungaria şi de unguri, dar trecut sub o condamnabilă tăcere de autorităţile de la Bucureşti şi partidele politice parlamentare, este următorul:1) După Tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920, Ungaria a acţionat şi a reuşit să obţină despăgubiri din partea Statului Român pentru toate imobilele pe care le-a avut în proprietate Statul ungar în Ardeal, pînă la 1 Decembrie 1918, precum şi pentru optanţii unguri. Sub această denumire de optanţi sînt cunoscuţi acei cetăţeni români de etnie ungară care, după Tratatul de la Trianon, au optat pentru cetăţenia Ungariei şi au părăsit România. În total au fost 367 optanţi. Optanţii unguri, împreună cu Ungaria, au depus numeroase reclamaţii la Societatea Naţiunilor şi au deschis foarte multe procese, cerînd despăgubiri pentru imobilele lor, care au intrat în proprietatea Statului Român. La propunerea Consiliului Societăţii Naţiunilor s-a format Tribunalul Arbitral româno-ungar de la Paris, unde a avut loc procesul optanţilor unguri, în perioada 1923-1930. Diferendul dintre Ungaria şi România a fost bine analizat şi prezentat de către Nicolae Titulescu, ministrul de Externe al României, în expunerea ţinută în Consiliul Societăţii Naţiunilor, în ziua de 5 iulie 1923. Acum 90 de ani, Nicolae Titulescu a subliniat că Ungaria pretinde „plata în aur a despăgubirilor”, iar optanţii unguri puteau să-şi păstreze bunurile imobile în cadrul legilor româneşti, dar nu au făcut-o, acceptînd să fie despăgubiţi. În urma negocierilor purtate între delegaţia României, condusă de ministrul de Externe, Nicolae Titulescu, şi delegaţia Ungariei, condusă de contele Albert Appony şi a Convenţiilor de la Haga (din 20 ianuarie 1930) şi Paris (21 aprilie 1930) s-a decis că plata despăgubirilor stabilite de Tribunalul Arbitral de la Paris se face din Fondul Agrar deschis în Elveţia, la o bancă din Basel, de către Statul Român. Din acest fond au fost plătite despăgubiri uriaşe către Ungaria şi optanţii unguri. Începînd cu anul 1931, sumele destinate despăgubirilor către Ungaria şi optanţii unguri au fost evidenţiate în Bugetul de venituri şi cheltuieli al României. După unele surse, suma despăgubirilor s-a ridicat la echivalentul a peste 100 tone aur pur (de 24 carate), iar după alţi cercetători la circa 600 tone aur pur. După mai bine de 80 de ani de la plata despăgubirilor către Ungaria şi optanţii unguri, precum şi după deschiderea arhivelor pe această temă, guvernatorul Băncii Naţionale a României, preşedinţii şi premierii României, miniştrii de Finanţe şi directorii S.R.I. şi S.I.E., precum şi mulţi academicieni şi istorici cunosc suma totală a plăţilor făcute de Poporul Român şi Statul Român pentru imobilele care au aparţinut Ungariei şi ungurilor pînă în anul 1918 în Ardeal. În mod inexplicabil, cu toţii o păstrează la secret! De ce? Pentru ca Poporul Român şi Parchetul să nu afle că retrocedările post-decembriste către bisericile maghiare şi numeroase alte persoane juridice şi fizice ungare sînt ilegale şi în fapt reprezintă naţionalizarea de către Ungaria a mii de clădiri istorice şi a milioane de hectare de pădure şi terenuri agricole din România, mai ales din Ardeal. Este cert că exproprierea imobilelor din Ardeal, care au aparţinut Ungariei, optanţilor unguri şi bisericilor maghiare s-a făcut prin acordarea de despăgubiri din partea Statului Român. Există documente oficiale referitoare la clădirile, terenurile agricole şi pădurile expropriate.2) În perioada 1940-1944, după Diktatul de la Viena, autorităţile Statului ungar au falsificat toate cărţile funciare din Ardealul ocupat şi au înscris, din nou, în proprietatea celor care au fost despăgubiţi din Fondul Agrar toate imobilele pe care le-au avut în perioada Imperiului habsburgic.3) După 6 martie 1945, comuniştii evrei şi unguri din România nu au confiscat sau naţionalizat bunurile imobile şi mobile ale bisericilor maghiare, nici ale evreilor şi ungurilor, ci pe cele ale românilor şi Bisericilor Ortodoxă şi Greco-Catolică.4) Atît în perioada interbelică, dar mai ales în timpul socialismului nu s-au actualizat cele mai multe cărţi funciare din Ardeal, nefiind înscrise modificările intervenite în privinţa proprietarilor.5) Prin Legea nr.260 din 4 aprilie 1945, toate înscrisurile în cărţile funciare efectuate în perioada 1940-1944 au fost declarate nule de drept! În foarte multe cărţi funciare nu au fost operate radierile corespunzătoare.6) În vara şi toamna anului 1944, o mare parte din arhivele localităţilor din Ardeal au fost duse în Ungaria, iar cele rămase în România se încearcă de către U.D.M.R. să fie luate de la Arhivele Statului Român şi trecute la bisericile maghiare, pentru a nu se descoperi lanţul de infracţiuni prin care Ungaria şi alte persoane juridice şi fizice maghiare au naţionalizat sau au fost împroprietărite cu peste 30% din clădirile, terenurile agricole şi pădurile din Ardeal.
Chupakabra solzoasa....sho pe ei...hai ca ai treaba din plin..
.... o mai ramas dar e groasa si plina de imperfectiuni .... asa ca o las sa o mai tabaceasca si altii ... 
