SECVENTE

[Marciano]

Se luminează şi deja suntem pe baltă, după numai 20 de minute de pedalat. Aruncăm nada, cocoloaşe cât o nucă, din coajă de pâine neagră frământată bine cu apă, încă de acasă. Miezul, la fel de bine frământat îl folosim ca momeală în cârlig. Pescuim amândoi cu varga. A mea e cam scurtă, de circa 2,5 m dar mi se potriveşte şi mă descurc bine cu ea. Pluta mică din vârf de porumb echilibrată la "rasul apei" semnalizează promt orice mişcare. Miroase puternic a baltă, a mâl, a verdeaţă şi îmi place. Prind multe soiuri de peşti, unul după altul. Mai trec din când în când pe râmă roşie, subţire, apoi revin la miezul de pâine frământat. Alboane, angeroane, caras, roşioară, biban, dau pluta mai sus, caras, caracudă, plătică, lin, somn pitic, mă fascinează pe rând. Bunicul prinde mai bine şi mai mari. Alunul lui e mai lung şi ajunge cu el mai departe. De atâta undit, am pluta deja imprimată pe retină. Închid ochii şi tot nu scap de imaginea ei. E minunat, pescuiesc cu toată fiinţa mea şi mă bucur ca un copil în vacanţă ce sunt. E vacanţa mare a anului 1976...

Am scăpat de chin. Nu am împlinit încă 20 de ani şi sunt sergent în rezervă. Chinul la care mă refer e pauza de un an şi patru luni în care nu am putut să pescuiesc decât în vis. Singurul peşte pe care l-am văzut în tot stagiul militar a fost un nefericit de mihalţ, pe care l-a aspirat o conductă de irigaţii. Acum sunt liber, dar e încă iarnă. Primesc cadou de la tatăl meu "CARTEA TÂNĂRULUI PESCAR SPORTIV" de Silvius Teodorescu şi de-a dreptul o savurez, ca mai apoi s-o învăţ pe de rost. Abia aştept să vină vara... vara lui 1987...

E infernal de cald. Lucrez în centrala telegrafică la ultimul etaj al clădirii PTTR-ului. Schimbul de dupămasă apare, deşi întârzie puţin. Fierb. Am numai peşti în cap şi dorinţa nestăvilită de a face o baie. Pedalez pe bătrâna mea semicursă rusească. Intru acasă doar cât să înhaţ lanseta şi linguriţele. Vorbele mamei rămân în urmă... "mănâncă şi tu ceva..." În 30 de minute sunt la baraj. Mă răcoresc puţin în apă şi la treabă... E sfârşit de august. Bibanii vânează în "haite" puietul mărunt. Plasez blinkerul în mijlocul lor şi extrag de fiecare dată câte unul, urmat de o escortă de vărgaţi curioşi. Pescuiesc şi mă bucur. E un an bun... ce plătici am prins astă-vară...

E luna mai 1992. Pescuiesc sub deversorul unui lac de acumulare din apropierea munţilor Semenicului. E un zgomot asurzitor din cauza apei care se prăvăleşte din lac. Arunc linguriţa rotativă în apa înspumată şi recuperez destul de rapid. 8 faze la indigo. Lansare, atac, recuperare. 8 păstrăvi în câteva minute. Ce trăire intensă! Mă opresc. Ajunge. Perdeaua fină de apă zămisleşte un curcubeu. De pe o stâncă imensă, aşezată pe un pat de muşchi, îmi zâmbeşte soţia... E minunat...

E octombrie 2001. O nouă zi de pescuit cu profesorul. Pescuit exclusiv lansat. De la el am învăţat meşteşugul realizării linguriţelor rotative şi blinkeritul. Prindem cleni pe râu. Nu mulţi, dar mari. E un fin observator al condiţiilor de pescuit şi mă simt onorat să învăţ de la el. Îmi aminteşte mult de mentorul meu... de bunicul... demult răposat, Dumnezeu să-l odihnească!

2006. Secvenţe - flashuri - amintiri. Locuri, oameni, peşti şi întâmplări, ani şi zeci de ani petrecuţi pe ape. Cum ne modelează viaţa această moştenire atavică care este pescuitul, o vedem bine. Fără această pasiune viaţa multora dintre noi ar fi greu de imaginat, căci suntem asemeni unor punţi peste timp, între bunicii şi nepoţii noştri pescari. Realitatea prezentă e însă dureroasă raportată la trecut. Doar cei mai în vârstă ştiu ce "bogăţii" purtau apele noastre în trecut. Partidele de pescuit reuşite devenite subiecte de istorisiri sunt imposibil de reeditat în prezent. Se spune că speranţa moare ultima, deci să sperăm că natura a pierdut doar o bătălie şi nu războiul cu civilizaţia, (de fapt necivilizaţia) că legile vor funcţiona, că omenirea va fi îmlânzită şi reconciliată cu natura mamă, iar noi vom putea pescui din nou aşa cum ştim din amintiri că se poate...

Articol de Tibi DAMIAN

[RaduG]

Foarte LIKE !!!! Tare frumos scris....m-a dus si pe mine cu gandul la partidele de odinioara....ce vremuri..ce pesti....ooofff ooofff

[adrian99]

da,pescuitul si amintirile sun hrana sufletului!

[Zamfi]

Frumos.

[Pif.]

Foarte frumos!
E viata noastră, viitorul oare cum il facem?

[anem]

frumos scris ... dar atat.

http://pescar-avatar.ntpromo.ro/GalerieFoto/ga.html#

[adrianc]

Se pare ca omul e obsedat de poze cu pesti si ceasuri
http://pescar-avatar.ntpromo.ro/GalerieFoto/ga.html#
Frumos scris insa ironic in acelasi timp.

Foarte frumos!
E viata noastră, viitorul oare cum il facem?

Implicandu-ne, fiind exemple la randul nostru si punand osu' la treaba. Indiferent cat de putin...se aduna si conteaza.

[adrianc]

[MuskMd]

inca unu cu deficit de fosfor ....

[Nemernic]

inca unu cu deficit de fosfor ....

MAXIMA!