Salve pueri!
N-am mai intrat demult, dar pt ca e iarna la voi, am zis sa fac un pustiu de bine si sa pun niscai poze ca sa va clatiti ochii si mintea.
Inainte de Craciun 2011.
La o betie acasa la mine, am belt ochii pe Goggle Earth si am venit cu ideea sa atacam o zona unde numai bogatanii in viata lor luxurianta isi permit sa pescuiasca.
Deoarece nu aveam slobod de la imparatie sa cheltuim vre-o 2000 de dolari ca sa zburam cu elicopteru', am hotarat sa facem un traseu de 2 zile prin munti ca sa ajungem la locul X : Rocks Ahead Hut pe "the mighty Ngaruroro River".
Cu scafarlia plina de promisiunile randurilor citite pe net despre raul in cauza, si sculele erecte prevazute cu nenumarate Rapale noi, am dat drumul la xpeditie!
In ultimul moment (benzinarie) am cumparat harta amanuntita a muntilor in cauza si am descoperit un traseu muuult mai scurt... traseu de o zi! BINGO!
Erau ceva cifre acolo pe care nu le-am bagat f tare in seama ... varfuri de peste 1500 si chiar unul de 1700 si ceva... dar am bagat Fagarasul din Turnu Roasu in Plaiu Foii la viata mea si era de peste 2000 ce puii mei?!
Ne suim in masina si bram, bram...
Dupa o zi de condus si tzshpe sute de kilometrii ajungem la intrarea in parcul national Kaweka,
De aici incepe un drumeag de piatra prin jungla de j-de kilometrii pe care VW-ul lui Boogie il negociaza cu succes, in timp ce noi cu poponetele stranse si dejtele incrucisate ne rugam sa nu ramanem impotmoliti.
Ajungem la o parcare in care mai era un 4X4 care bipaia regulat de fiecare data cand tranteam noi usile. Incepem sa bem dupa ce ne pregatim sacii de dormit - experienta ne-a invatat ca asta e ordinea corecta...
Apare un vanator si intram in vorba cu el. Ne intreaba incotro ne indreptam si ii spunem.
Ridica o spranceana si ne intreaba:
"numai pt pescuit?"
" da... suntem maniaci"
"suckers for pain" era termenul potrivit , dar noi inca nu stiam!
Tipul dispare in ceata... am uitat sa precizez ca zremea era de tot **** - ceata si ploaie mocaneasca... iar noi continuam de apasat la sticla de vodca.
Povestim, ne imprietenim, radem, plangem, povestim ... cadem intr-un somn comatos frate cu moartea cerebrala.
Dimineata neuronii ramasi in viata incep a ne durea si setea ingrozitoare ne trezeste brutal.
Bem, halim (cu mare greatza) si pornim.
Traseul era trecut cu 7 ore jumate pe harta, dar era scris micut acolo " nu se includ popasurile". Ma bazam pe ceva in jur de 9 ore... Si ce tare ma inselam.
In tara asta toata lumea e intr-o conditie fizica ceva de speriat. Nu tu fumat, nu tu baut ca bivolu de apa, alergat regulat si regulat bine mancat. Paca vor toti sa prinda sfarsitul lumii in forma ideala.
In fine, urcusul pana la 1750siceva a fost dur... Practic varful era deasupra parcarii iar cararea serpuia direct in sus, cu o diferenta de nivel de minim 1000 de m... Jos era cald de te axfixiai si sus se formau turturi de gheata de la vant:
Jos jungla, sus nu era nici macar iarba ...
Si durerea... fuck... durerea... ne-am scuipat ficatii, plamanii, stomacul, si apoi am inceput cu lista din nou... brutal! Am jurat ca nu mai bem, nu mai pescuim, ne-am injurat reciproc pana la lacrimi, si ne-am certat cu scuipaturi... frateste!
Dar am ajuns in varf;
[
Dupa care, am continuat prin acelasi peisaj cu mucii fluturand inghetati si urechea de pe partea cu prapastia degerata:
Acolo daca va uitati bine in dreapta ranjetului fals a lui Boogie sunt eu, marsand hotarat.
Depresiv era ca nu vedeam nimic numai ceata - nori respectiv - si umbrele fantomatice ale varfurilor ce urmeaza escaladate in fata noastra... unul cate unul... si tot asa ceva ore bune...
Pe cand ne obisnuisem cu peisajul... sau lipsa lui , ma rog, incepem un coboras masiv si ajungem sub nori (undeva pe la 1300-1400m) pe zona de pasune alpina. Cat vezi cu ochii nici un drum, om sau casa... numai salbaticie:
Asta-i o poza scoasa din filmarea de la intoarcere, cand vremea era muuuult mai buna.
Apoi a inceput o zona cu padure... padure moarta si cu muschi si licheni de juma de metru adancime... fucking psychedelic shit!
Iar noi tot calaream creasta :
incepea sa se insereze si noi eram terminati. Umblam de mai bine de 11 ore si abia auzeam raul undeva sub noi.
Ultimul coboras nici nu stiu cum l-am negociat... aveam pamant si frunze pana in gaura koorlui!
Cu 10 minute inainte de a se face bezna am ajuns la refugiu (hut), si sincer, nu vad cum am fi putut umbla pe traseul in cauza noaptea, sau dormi afara - 5 grade celsius, ploaie, vant, uzi pana la piele si toalele din rucsaci ude...
Facusem vre-o 13 ore jumate cu o singura pauza mai mare - 20 de minute - si mai multe de 3-4 minute , ca inghetai daca stateai mai mult pe loc.
Dar am ajuns la hut - refugiu... am facut foc, am dormit la caldurica... nici macar nu am halit... am picat pur si splu pe priciuri si am adormit.
Asta-i refugiul pozat a doua zi:
si asa arata inauntru. Pe priciul de jos sunt labele mele:
Dimineata mi-o trebuit doua ore sa invat din nou sa umblu - am 2 placi si 8 suruburi care imi tin impreuna oasele de la picioul drept ... si dor de te caca pe tine... dar am pornit la pescuit...
Si ce pescuit!
Toti pestii prinsi i-am luat la vazut: vezi mahula, te apropii tiptil, ii dai vobleranu la nas, si BINGO! Incepe tangoul!
Voblere de 7cm... heheheheh
Din pacate, filmarile au fost belite de bateria care s-a descarcat... asa ca filmam 3 secunde , si apoi am cules cate o poza de unde am putut... asa ca scuzati calitatea, dar va faceti voi o idee:
Si i-am lovit din toate directiile:
Si sexele:
Si apoi, ne-am pus iar bocancii si am facut drumul in celalalt sens, putin mai repede de data asta - era uscat acum - dar tot nu am putut scoate mai putin de 12 ore... kiwiotii astia sunt rude cu Speedy Gonzales in puii mei de pot sa faca traseul asta in 7 ore jumate!
Poate anul viitor o sa mai facem odata faza asta... sau poate nu! Nu-i sigur nimic sub soare... dar in nici un caz degraba!