Pecineagu ... a fost odata ca niciodata ... si nu mai este

[iliuta goean]

Tocmai m-am intors de la Pecineagu, candva un lac de referinta in pescuitul pastravului mare, unul dintre putinele lacuri cu lostrita si singurul in care lostrita s-a reprodus in stare naturala. Ingrijit multi ani de inginerul Sipoteanu, Nea Spirica, asa il stie toata lumea pe acolo, lacul Pecineagu a fost populat in fiecare an cu puiet de pastrav indigen, Nea Spirica nu prea agrea "americanii" (curcubeu), cu lostrita autohtona si din import pentru revigorarea liniei genetice. Pazit cu strasnicie de toti cei aflati sub conducerea lui Sipoteanu si chiar de el insusi, era un lac unde braconierii nu prea faceau carare.
Dupa ce Nea Spirica s-a pensionat, prin 99, au inceput sa bantuie pe lac ramarii, traistarii, afumatorii si alte specii subumane. Asa a inceput declinul lacului, tot mai putin pastrav se putea prinde cu lanseta, asta pe unde aveai loc intre zecile de lansete insirate cu boisteni si rame in toate golfurile si pe coada. In 2000 lacul a fost golit total, golire de fund, mai fusese el scazut tare dar nu total, si atunci cand scadea mult Nea Spirica avea grija sa-l si pazeasca pt ca un lac scazut, in care pestele e concentrat in cateva sute de metri, atrage "pescari" de tot felul.
In 2000 nu l-a pazit nimeni, s-a carat peste cu caruta, pastravi de peste 10 kg, lostrite uriase, tot ce s-a putut prinde cu lantul, cu furca, cu prostovolul s-a carat, in targul de la Cetateni se vandea lostrita cu 20.000 lei kg (atat era si carasul).
Dupa 2000 nu m-am mai dus pt ca am vazut jaful care s-a facut atunci, am asteptat sa se refaca.

Raul Dambovita, pazit, populat si ingrijit de acelasi om a fost la fel de apreciat de pescarii de pastrav. Un rau superb, cu multe cascade podite, cu vaduri late pline de bolovani sub care se ascundeau multi lipani de peste 30 cm, cu suvoaie adanci de peste 1 m in care pandeau pastravi uriasi (recordul meu este de 1,1 kg pe Dambovita), un rau extraordinar pentru pescuit la spinning sau musca. Un traseu de peste 15 km intre Cheile Dambovitei si Lacul Pecineagu (asta excluzand satul).

Anul acesta am vrut sa vad ce mai este pe la Pecineagu, ce mai fac oamenii de acolo si mai ales ... pastravii.

D E Z A S T R U !!!

Raul a ajuns o groapa de gunoi, case peste case se inalta de-a lungul raului, defrisari masive incepand chiar din chei unde s-a montat si o placuta pe care scrie : "Rezervatia naturala Piatra Craiului". Minunata rezervatie!

Am avut surpriza neplacuta sa gasesc terminat si barajul al doilea, de sub Pecineagu, chiar la intrarea in satul Satic. Un baraj urat, mizer, zona din aval fiind plina de resturi ale constructiei si santierului, de o gramada de fiare uriase abandonate, evident, in rau. In amonte, lacul a fost umplut peste pamanturile oamenilor, peste munti de gunoaie care acum plutesc pe lac, peste copaci condamnati la moarte in mijlocul unui lac sinistru.

Am avut si momente placute; am gasit o pensiune foarte grozava si ieftina (Brandusa) in Satic, a unui absolvent al facultatii de geografie care are ganduri mari cu acea zona dar, normal, nu are cum sa faca treaba din cauza consiliilor locale.

Inca din prima zi m-a izbit mizeria din rau si lacul de jos, totusi am reusit sa prind 2 pastravi pe rau, probabil ultimii, chiar in chei, la intrare ... ce euforie ... ce exaltare m-a apucat prinzand 2 pastravi in 3 lanseuri, insa dupa colt ma astepta iadul.
Stand de vorba unul dintre angajatii pensiunii l-am intrebat daca este peste in lacul de jos, ma gandeam ca ar fi trebuit sa coboare de pe rau, sa-l fi adus apa mare din primavara...
- Cum sa nu fie?!?!, dar nu in lac, sub el, paznicul de acolo bea la noi aici, noaptea, cand pazeste, daca tot sta acolo baga si el o setca de-aia "invizibila", prinde cate 20-25 pana dimineata.
- Si pe rau in sus cum este? Mai este peste?
- Nu prea mai este, inainte il pazeau astia, brigadierii, da' acuma nu prea ii mai vezi pe aici, nu-i mai intereseaza, Ocolu' (Ocolul Silvic Rucar) mai are putin si se desfiinteaza, nu mai au fonduri (forestiere), s-au retrocedat padurile si ei nu au mai ramas cu nimic, asa ca nu mai au ce sa pazeasca, sa fi vazut ce a fost aici de 2-3 ani incoace, toamna cand intrau pastravii la nuntit, toata noaptea era tot satul pe rau cu furculita, prindeau cate o galeata de peste. Acu' in toamna nu prea au mai prins ca l-au otravit unii ...
Cu toate acestea am plecat plini de sperante spre lac, dar chiar la iesirea din sat, avem un adevarat soc!
Se taie padurile in nestire, nu-i intereseaza decat trunchiurile groase pe care le pravalesc peste copacii mai tineri culcandu-i la pamant, sute de brazi grosi cat bratul sunt abandonati la marginea padurii sau aruncati in rau, crengile de pe trunchiurile pe care le iau sunt aruncate si ele in rau, pote nu stiti dar cetina si rumegusul sunt adevarata otrava pentru pastravi. Tot raul este acum plin de copaci pravaliti, cetina de brad si rumegus, locurile umbrite de altadata s-au dus, cascadele podite sunt surpate de tractoarele care trec peste ele si tarasc bustenii, suvoaiele sunt surpate si ele de aceleasi tractoare care au nevoie de tot mai multe vaduri pentru trecut cu busteni, zeci de oameni care lucreza la padure (sezonieri) traiesc in remorci lasate langa rau, nici nu te mai miri ca sunt "unii" care "pescuiesc" in fiecare dimineata inainte de micul dejun cu rame in cele 2-3 suvoaie care au mai ramas, ca gasesti setci in rau sau laturi in padure.
Am dat in toate bulboanele si toate locurile bune pe care le stiam (si care mai exista) si nu am avut nici macar un atac, nici macar nu am vazut vreun peste, un verdete sau o zglavoaca macar.
Am ajuns pe seara si la lac, fiind ora 7 am zis sa mergem direct la un golf in care am prins mereu sa apucam sa mai dam o ora - doua, pana se intuneca. Am luat 3 pastravi intr-o ora si am mai avut 2-3 atacuri ratate, pastravi mici, intre 30 si 35 cm. Apoi, dupa inserare am trecut si pe la cabana Regiei Apelor unde cunosteam cativa oameni sa-i salutam, cand le-am spus ca am prins 3 pastravi le-au iesit ochii din orbite de uimire.
- Trei pastravi? Aici in lac? Da' cu ce ati dat? Dati-ne si noua domnule niste blinkere dintr-astea! Ca noi nu am mai vazut pastrav! Nu mai prindem, nu stim ce se intampla.
- Pai cum nu prindeti? Dar va duceti?
- Cum sa nu ne ducem, da' nu stiti ca noi stam mai mult pe apa ...numai ca nu mai e peste.
- De cand nu mai e peste? De acum 5 ani de cand au golit barajul nu mai este? Nu s-a refacut?
- Care 5 ani? L-au golit din nou total acum 2 ani, pana cum 2 ani mai prindeam cate ceva dar acum nimic, 1-2 pe zi cel mult, sunt multe zile in care nu prindem nimic.
- (Eu socat) Cum 2 ani? L-au golit inca o data? De populat se mai populeaza?
- Da' de unde? Astia ...? De cand a murit Nea Spirica nu a mai populat nimeni.
Uimire generala, nu le vine sa creada ca in 2 ore am luat 3 pastravi, acum nici mie nu-mi vine sa cred, poate i-am prins intr-un loc linistit, poate erau fix la ora de hranire ... nu stiu. Le-am spus oamenilor unde anume am prins, cu ce (Berti Taifun nr 2), le-am dat niste linguri si le-am promis ca trec si a doua zi pe la ei.
A doua zi ne-am trezit (destul de tarziu) plini de sperante, am urcat iar la lac pe drumul tot mai distrus de masinile de mare tonaj care cara busteni, am dat din nou pe rau in cateva locuri (am zis ca poate dimineata avem mai mult noroc), din nou nu am vazut nici un peste.
Ajunsi pe lac ne-am dus direct pe coada, aici am prins cel mai mult peste pe acest lac, coada lacului este, mai ales primavara, o sursa foarte buna de hrana, apa mare aduce cu ea tot felul de larve. Am dat o jumatate de zi pe coada, pe ambele maluri fara sa avem macar o trasatura, l-am cautat de la intrarea raului in lac pana la gatuitura (cei care cunosc lacul stiu despre ce vorbesc), lacul fiind aproape plin, va dati seama de distanta.
Am plecat apoi pe alte golfuri, locuri superbe, de vis, puteai sa juri ca este plin de pastravi acolo, din pacate nu era nici unul. Este prima data cand merg la Pecineagu si timp de trei zile nu am vazut nici macar o saritura, doar 2-3 muscariri timide intr-un golf. Ajungand din nou in golful in care prinsesem cu o zi inainte gasim urme proaspete, tigari abia aruncate, bucati de rame si alte urme evidente din acea zi. E clar, se dusese vestea ca acolo s-a prins!
Nu mai avem nici un tac, plecam pe alte locuri si la fel, nici urma de pastrav. Pe seara ne intoarcem din nou in golful "cu peste" si reusesc sa mai prind unul! Singurul peste dintr-o zi intreaga. La intoarcere o ciuta apare in fata masinii si nu se sperie de noi, din contra, se apropie cativa pasi, ne studiaza si apoi se indeparteaza linistita, macar atat implinire avem, mai existe (si alte) forme de viata in munti.
A treia zi, complet dezamagit de tot ce se intamplase si se intampla in acea zona minunata, urcam din nou pe lac, nu-mi venea sa cred ca un lac in care am prins zeci de bucati pe zi, in care am prins pastravi de peste 10 kg, lostrite de 13-14 kg, in care am avut zi cu 4 bucati peste 10 kg poate "seca" in asemenea hal, nu puteam sa cred.
Facem o noua strategie, daca nu e pe coada sau in golfuri poate ca este pe intinsuri, poate patruleaza dupa verdeti pe zone cu apa mai calda, totusi din paraie vine apa rece, de zapada. Stiu cateva zone cu mal lejer de umblat, cu intinsura in fata si cateva golfulete mici, sotiei ii surade un loc mai aproape de sosea, eram franti dupa atata umblatura in sus si in jos pe maluri abrupte, unde si coboram, prind un pastrav mic (20 cm) chiar de la primul lanseu ... renaste speranta in noi! L-am dibuit, acum ne luam revansa! Aiurea, a fost singurul. Un singur atac pe sute de metri de mal ce includea si 2-3 golfuri in care am prins mereu.
Dupa-amiaza decidem ca nu are rost sa insistam si plecam in plimbare pe rau in amonte de lac unde stiam ca este plin de pastravi, ca raul arata superb, am vrut sa-i arat si sotiei acele frumuseti. Nu lunga ne-a fost bucuria frumusetii raului caci la cca 1 km in amonte dam de un fel de baraj ciudat, o ingramadeala de pietre lipite cu ciment intre ele formand un stavilar de cca 4-5 m inaltime, nu cred ca pestii pot trece de acest baraj insa apa care balteste in spatele lui ineaca numai bine liziera de puieti de brad si palcurile de paltini. O avea vreo legatura acest stavilar cu noul scandal legat de Ministerul Apelor, anumite firme de constructii hidrotehnice ale anumitor "fosti" si unele lucrari hidrotehnice facute doar cu scopul de a se incasa niste bani (multi)?
Dupa ce ne trece mirarea urcam mai sus spre Valea Vladului si mai intalnim vreo 3 astfel de stavilare! Na, ca sa nu ne mai minunam!
Cabana Valea Vladului este parasita, fara usi si ferestre, arata sinistru, la fel ca si cabana forestiera de mai jos. Renuntam sa urcam mai sus de Valea Vladului deoarece in zelul lor constructiv cei care au zidit ultimul stavilar l-au facut mai inalt decat drumul si acum, odata umplut minilacul, drumul este sub apa, bun baraj. Mai faceti!
Asa ca facem cale intoarsa si, daca tot este "ora", hai sa mai dam putin pe golful minunat. Victorie, sotia mai prinde un pastrav.
Total 6 pastravi in 3 zile, doi oameni. Au trecut zilele de glorie ale acestui lac. Oare se se va mai ocupa cineva vreodata de el? Oare concesionarea o fi solutia? Dar se vor concesiona oare lacurile "strategice"? Cand?
Oare daca fac o lista a lacurilor cu potential de crestere al salmonidelor si pun pe o coloana lacurile care mai au pastrav si pe alta coloana lacurile in care nu mai este pastrav sau in care "meseriasii" au bagat clean si caras iar pastravul este aproape disparut, care coloana ar fi mai mare?
Oare cum vor fi cele 2 coloane in urmatorii 5 ani? Dar mai tarziu?
A patra zi refuz sa mai urc pe lac, sunt complet dezamagit si mai este o problema, lucrarile forestiere au continuat si in ziua precedenta cand a si plouat torential vreo jumatate de ora si s-a facut noroi, nu va spun ce sleauri au facut masinile forestiere, abia am ajuns inapoi in Satic. Hotaram sa mai incercam pe rau in jos, in chei insa ne asteapta ultima surpriza, si camioanele forestiere se spala, nu-i asa? In rau!
Mai jos de "spalatorie" raul este tulbure si cu o culoare ciudata de detergent, evident ca nu vedem, din nou, nici un pastrav.
Noroc ca scopul vacantei nu a fost strict legat de pescuit altfel as fi fost complet dezamagit.

[redkid]

Astfel de "stiri" ma deprima... si partea proasta e ca aceasta poveste se potriveste in proportie de 75% la mai toate lacurile cu pastrav pe care le stiu eu!!
Imi pare rau ca m-am nascut asa tarziu si nu am apucat si eu zilele cand mai erau pastravi si lipani.Cand plec la pescuit tot ce pot sa sper e sa prind UN peste!!! daca e de dimensiunea legala e trofeu ...


Oare mai exista un loc in care sa nu fie totul distrus???in care sa fie ceva salbatic??oare mei exista oameni cinstiti???
Daca mai exista un asemenea loc... poate imi spuneti, numai DA sau NU !!!pentru ca ar trebui pastrat secret...

[Mitico]

Este cruda realitate a sfarsitului lacu Piceneagu.Am puscuit des in acest lac avand capturi eccezionale nu numai ca dimensiune dar si aspectu si culuarea era de top.Tocmai ajungesem pe malurile lac la ultima golire cand carau pestele de acolo spunand ca il duceau la pastravaria di valea dimbovicioarei dar pe uscat sigur pestele nu avea cum sa supravetuiasca la drumul spre vale.
Io am trait deja aceasta distrugere a populatiei piscicole ale apelor din italia si chiar ale pastravului si lipanului.
Ajunsesem sa eliberam peste de crascatorie de doo ori pe saptamana pentru avea ce prinde. Nu era mare diferenta intre a pescui si cumpara peste la piata.
Povestea este foarte lunga sfirsitu o sa fie acelasi pescari o sa se ocupe de refacere aceste medii acvatice prin multe actiuni:populare,curatarea malurilor,protejarea zonelor populate ecc.
Dar inainte de toate este necesar ca pescari sa fie unit in combaterea acestori abusuri alsfel nu vom avea niciodata o voce care sa fie ausita.
Este atat de rapida distrugerea apelor de nu apucam sa facem nimic asa ca o sa trebuiasca sa reconstruim.
FIR INTINS

[Adi_]

iliuta, am ajuns si eu pe la 8.30 la lucru, citesc povestea asta de groaza si sunt terminat pt. toata ziua de azi.
Este de cosmar ceea ce ai scris aici. Nu-ti pot descrie tabloul sumbru care s-a format in mintea mea cu fiecare rand pe care-l citesc. Doar randurile in care ai descris cum era pe vremea lui Nea Spirica m-au facut sa visez frumos.
Nu-ti pot descrie ce sentimente de ura ma cuprind fata de oamenii care au distrus totul acolo, si de cei care sub ochii nostrii de distrug si ce a mai ramas din superba si coplesitoarea natura, cu munti, rauri, lacuri si pesti. Pt. oamenii astia ar fi bun un Hitler, sa-i execute pe toti.
Este dureros ce s-a intamplat acolo si ce se intampla in multe alte locuri. Daca am avea cunostinta de toate cazurile de acest gen, am muri de inima rea.
Parca e un cosmar din care nu te mai poti trezi. Am impresia ca e novoie de o adevarata revolutie pt. a opri prapadul care se intampla.
Pacat, pacat si iar pacat!!!!
Doamne iarta-ne!!!

[danr]

vorba aceea: tara frumoasa pacat ca-i locuita
de multe ori ma uit la ce se intampla si simt ca nu-mi pare rau de soarta celor din jur, care sunt niste dobitoci si niste animale

asta este ......

din nefericire, se confirma faptul ca in curand vom putea pesui numai pe administarari private pe bani grei
tot ce-i public se distruge

[Sorin]

Tot privatizarea apelor e solutia
Dar si aia facut cu cap si cu grija pentru ca altfel te trezesti cu carasi in lacuri de munte si pontoane pentru mititei
Ca in tara asta prostia agresiva si hotia sunt virtuti de capatai e arhicunoscut , si vorba ta Dane, nu-mi pare rau de soarta celor din jur
Tristetea e ca mai suntenm si noi, cativa , pe langa ei .

[wilddanube]

M-am indragostit de Pecineagu prin 90. Coboram din Fagaras de pe paraurile versantului sudic luam autorizatie din nu mai stiu ce sat si urcam spre lac . Imi puneam cortul aprope de liziera si petreceam o saptamana de vis. Aici am facut urmatoarea deductie logica privind un peste pe care-l adusesem la mal : indigen nu-i, nici fantanel sau curcubeu, lipan nici atat- bai cristi ai prins prima ta lostrita.
Mi s-a parut un loc de vis . Pacat
Disperarea lui Iliuta am simtit-o si eu acum doi ani in zona Rau Mare- Lapusnicu Mare Retezat- beton, maneaua, camion, rumegus si foarte mult praf.
Inainte de `90 aveam frustrari daca la munte mai intalneam vreun pescar pe rau, iar in delta daca mai era vreo lotca pe ghiol in noiembrie.
Acum trebuie sa ai nervii tari de tot.
Mare pacat

[iliuta goean]

stati ca diseara, daca reusesc sa refac reteaua in casa, sa ma pot lega de notebook, va pun si niste poze,
va garantez ca va ingroziti.

[todi]

infiorator

[iliuta goean]

uitati si cateva poze,
cand am timp mai pun

http://www.rapitori.ro/forum/album_pers ... ?user_id=7