CAUCIUCATA ŞI JOHNSON-ELU’ DIN NOU LA TREABĂ !!!
Sămbătă 21 februarie, o zi superbă de primăvară timpurie, pe la zece, tocmai când studiam site-urile de meteorologie şi de pescuit, încercând să-mi „programez” o ieşire la o baboială pentru duminică, sună telefonul. Mă uit, şeful postului PT din Snagov.
-Nea Cristi, s-a topit gheaţa şi au început băieţii să întindă plase, nu găsim o barcă pentru mâine să facem o pândă, să-i luăm aşa de la-nceput de sezon, să băgăm puţin frica-n ei?
-Încerc, cum să nu, te sun eu imediat ce am vreo veste.
Sun la asociaţie, toate bărcile, motoarele şi peridocurile sunt în revizie, îi sun pe câţiva dintre prietenii care ştiam că au bărci cu motor, dar... Care plecat din Bucureşti, care cu motorul stricat sau în revizie, care cu barca la vopsit...
-Domnule agent şef principal îmi pare rău, n-am găsit nici o barcă !!!
- Nea Cristi, dar aia pneumatică de anu’ trecut, din primăvară cu care am ieşit pe la hotel Miraj?
- E pe balcon, am lipit-o în toamnă pe unde era ciupită, dar o întind acum în sufragerie, o umflu şi te sun mai pe seară să-ţi spun dacă ţine sau nu. Să şti că de Johnson-el (motorul de 3 cai din ’68) nu bag mâna-n foc că mai porneşte!!!
- Asta e, trebuie să facem ceva, aştept telefon de la mata.
Scot cauciucata, o întind pe o bucată de polietilenă în sufragerie, o umflu şi aştept. După vreo trei ore arăta încă bine, pierdea ceva aer pe la supape, dar nesemnificativ aşa că mă apuc s-o strâng şi-l sun pe şeful poliţiei navale Snagov.
- Gata, barca o să ne ţină cel puţin 3-4 ore fără probleme, garantez, cum facem ???
- Păi, ne vedem mâine dimineaţă la ora 5 pe mal la locul ştiut.
- Ok, la cinci sunt acolo.
După ce s-a întunecat bine, am coborât barca şi motorul şi le-am pus în maşină, să nu mai deranjez familia şi vecinii noaptea la trei jumate.
La ora cinci eram pe mal şi impreună cu şeful poliţiei navale Snagov am montat barca, am umflat-o , am dat-o la apă şi am pus motorul pe ea. Asta a durat vreo jumătate de oră, după care încă o oră de chinuială cu pornirea motorului. Când eram gata să renunţăm, a pornit, la fel ca-n primăvară, de ziceai că-i nou nu alta, dar cu şocul tras şi fără capac.
- Pe unde mergem?
- Nea Cristi, o luăm spre mânăstire, apoi pe lângă palat, trecem spre malul celălat, la Truică, şi ţinem malul, poate dăm de plase.
- Gata tati, cu Dumnezeu înainte !!!
Cum am dat colţul la pădure, am văzut o barcă ce se îndrepta spre mânăstire. Am încercat s-o urmăresc, degeaba, la vâsle înainta mai repede ca noi. Când a ajuns la insulă s-a ascuns în stuf şi asta a fost. Trecem spre malul cu palatul şi apoi vizavi pe malul dinspre Snagov care mai avea gheată de un centimetru grosime până la vreo treizeci de metri de mal.
Ne atrag atenţia două balize făcute din sticle de apă minerală de 5 litri. Scoatem una afară, dar nu avea nici o plasă legată de ea. Între timp pe jumătatea lacului zărim o barcă de fibră cu motorul ridicat şi cu două persoane care păreau, la prima vedere, nişte pescari „cinstiţi”, veniţi la o blinkereală după şalău sau biban. După ce ne-am mai apropiat puţin am văzut că băieţii erau ocupaţi de fapt cu scoaterea unei plase. Se pare că mica mea barcă de cauciuc nu inspiră „teamă” nimănui şi la fel ca-n primăvara trecută i-am luat ca din oală. L-au recunoscut pe şeful de post abia când eram la nici 10 metri de ei. Unul dintre braconieri este un mai vechi client, în iarnă fiind prins că băga plase pe sub gheaţă.
Am confiscat două plase şi vreo 15 kilograme de peşte, ştrapazani, plătici şi un caras. Fiind abia scoşi din apă, peştii i-am eliberat după cântărirea „ochiometrică” şi fotografia de final. Băieţii s-au ales cu proces verbal şi dosar penal.
. De aici încolo e treaba altora, cauciucata şi Johnson-elu’ şi-au făcut încă o dată datoria...
Am strâns barca am pus-o în maşină şi pe la zece, zece jumate eram acasă.
nu sa-i lase sa plece cu ea
