
Nu ştiu dacă aţi întâlnit aşa ceva, dar la mine ajung astfel de cazuri ,,disperate", uneori chiar în premieră cum este acesta şi este o provocare plăcută să caut soluţii, care de multe ori oferă o rezolvare chiar mai fiabilă decât varianta constructivă. E clar că pinionnul nu este unul monobloc ci este unul montat (turnat sau presat) pe axul de oţel. Ghimpii de fixare care pătrundeau în cele şase orificii din ax, s-au forfecat. Oare la testele de anduranţă pe prototip din faza de proiectare cercetare a trecut cu bine această variantă constructivă?

A fost o provocare chiar şi demontarea acestei mulinete (au mai încercat şi alţii) din cauza manivelei care nu s-a lăsat dezşurubată şi a trebuit să abordez o variantă inedită de demontare, în care am extras manivela cu tot cu capacul de carter şi cu pinionul, apoi am prins în menghină celălalt capăt al butucului şi am reuşit să scot manivela. Am început reparaţia prin degajarea orificiilor. Am împins afară resturile ce înfundau axul:

Apoi am dat două găuri (parţiale) diametral opuse în pinion:

Am executat degajări din cele două găuri spre interior:

Am confecţionat un ax din cel mai dur oţel pe care l-am ales după mai multe teste şi care nu se putea tăia cu cleştele nici îndoi, ci l-am debitat la un mic polizor cu disc de flex. Materialul cel mai bun s-a dovedit un capăt de arc din oţel dur, de grosimea potrivită:

Am asamblat pinionul în noua alcătuire:

Am cimentat (după o metodă pe care am mai descris-o pe forum)ştiftul în spaţiul nou creat şi am şlefuit la nivel surplusul, rezultând asta:

Au mai urmat câteva mici rectificări ale unor piese, victime colaterale ale avariei, dar şi a celor care au mai încercat să deschidă mulineta... Apoi, ungerea şi montajul. Sunt sigur că reparaţia nu va ceda dacă nu cumva va ceda axul acela de oţel pe care l-au ciuruit din fabricaţie cu o mulţime de orificii. Aste e... calcule inginereşti... Dacă va fi nevoie, puteţi adopta cu încredre tipul acesta de reparaţie.
T.D. Rew.