Mesaj
de deltaic » 28 Oct 2015, 19:53
>>> Racul si minunatele lui ospete .
Candva , la inceputul anilor ’90 , pescuiam pe la Suhaia insotit de un bun prieten , nascut chiar in localitatea cu acelasi nume . La parintii prietenului meu am savurat prima data raci in jar , stropiti din belsug cu ‘capsunica” culeasa de la streasina casei .
Intr-o toamna , cam pe vremea asta , ma intorc cu prietenu’ de la pescuit si gasim in curte un sac cu raci , prinsi de frate’su . A’ batrana se si apucase de treaba si in seara aia , am devorat un pilaf de raci , bineinteles stropit cu “strasinica”,care mi-a mers la inima . Reteta foarte apropiata si simpla (cum era viata romanului in trecut ), am gasit-o si intr-o carte veche de bucate si am repetat-o de cateva ori . Mie mi se pare buna si am hotarat sa scriu despre ea , sezonul racilor fiind in toi .
Pilaf de raci :
>se fierb racii (cam 20-30 buc) in apa cu sare , se scot la racorit , se decojeste “gatul” si se curata de mat , clestii se decojesc ,de asemenea . se opresc cateva carapace care se vor umple cu orez , …asa de ornat platoul . Cojile rezultate in urma curatarii se lasa uscat putin si apoi se piseaza (recomandata era piulita de piatra). Se pune ulei (o ceasca) la incins intr-o tigaie si se adauga cojile pisate , cand incep sa se rumeneasca se pune o cana mare de zeama , in care au fiert racii ( spalati foarte bine inainte de fierberea initiala). Cand zeama a fiert bine se strecoara printr-o sita fina . O cana de orez se pune la calit in ulei incins si cand a inceput rumenirea se pune si cana de zeama strecurata . Se da la cuptor vreo 30 min. si cand este gata se amesteca cu 2/3 de “gaturi’’ si carne din clesti , se pipereaza dupa gust . Carapacele oprite (sa zicem cam 10 buc.) se umplu cu pilaf , restul pilafului se asterne pe o tingire care se orneaza , cu carapace umplute si “gaturi” de rac , pe circumferinta .
Cat despre licorile bahice potrivite…, in functie de ambianta si anturaj , merg la fel de bine si vinuri simandicoase , servite de obrazuri fine din pahare pe masura si zglobiul zaibarel , vinul romanului neaos , cules din propria-i curte , zdrobit si mustit cu drag si rabdare pana la magica metamorfoza .