P.S.
Inca ceva: Acest tip de Daiwe, despre care am discutat in ultima poastare si altele asemanatoare, desi bine cotate la vremea lor si destul de scumpe, nu sunt prevazute cu rotor drag si nici nu am gasit pana acum o modalitate de a-l implementa. Am si eu una si am experimentat pe ea. Degeaba. Ramane fara rotor drag!
Rew.
Rubrica reparatii echipamente pescuit
Moderatori: Adelin, johnnybravo, tudor, Sorin, Moderatori
Re: Rubrica reparatii echipamente pescuit
O intrebare: Arcul elicoidal de la pick-up (la Shimano in general, Daiwa stiu ca-l are sub alta forma), il gresati? Si daca da, folositi vaselina sau ulei?
Re: Rubrica reparatii echipamente pescuit
later edit: Quantum Hot Sauce sau Permalub de la Shimano?
Re: Rubrica reparatii echipamente pescuit
Indiferent de marca mulinetei si de tipul arcului, gresez toate elementele cu posibilitate de miscare unul fata de celalalt, din interiorul aripii de rotor, nu doar arcul. Folosesc cea mai vascoasa vaselina pe care o am, ca sa reziste fortei centrifuge produse de miscarea rotorului.Spartacus scrie:O intrebare: Arcul elicoidal de la pick-up (la Shimano in general, Daiwa stiu ca-l are sub alta forma), il gresati? Si daca da, folositi vaselina sau ulei?
Rew.
Re: Rubrica reparatii echipamente pescuit
Multumesc.
Re: Rubrica reparatii echipamente pescuit
Oricare dintre ele, dar, pentru piesele rotorului (arc, parghii, etc. exclus galet) as folosi ceva mai vascos decat cele doua.Spartacus scrie:later edit: Quantum Hot Sauce sau Permalub de la Shimano?
Se pot face si cateva teste pentru comparatia a doua vaseline care au aproximativ aceeasi vascozitate la temperatura camerei:
1) Testul la cald. Se pune cate o mica mostra din fiecare intr-o lingura de bucatarie, pe lateralele lingurii (nu pe varf, nu pe partea cu coada), deci in interiorul lingurii, pe stanga si pe dreapta. Se incalzeste mijlocul lingurii cu o bricheta sau o lumanare. Prima care se topeste si se scurge in centrul lingurii, a pierdut.
2) Testul la rece. Se pune o mostra din fiecare pe o farfurioara si se pun la congelator. Dupa ce s-au racit bine se verifica rigiditatea. Cea care e mai moale, castiga.
3) Testul la frictiune. Se ia o bucata de hartie de fax sau de casa de marcat (cu pigment termosensibil) si se traseaza pa hartie, cate o dara cu fiecare din cele doua vaseline. Folosind apoi un obiect neted (manerul de metal al unui cutit) facem 10-20 de miscari dute-vino pe fiecare dara de unsoare, incercand sa pastram aceeasi apasare. Cea care se innegreste mai tare, aceea a pierdut proba, fiindca a permis o frecare mai mare, innegrind hartia.
4) Testul de aderenta. Se iau doua pahare identice cu fundul plat si se ung uniform pe acesta, fiecare, cu cate un tip de vaselina din cele doua. Se fixeaza apoi intre cele doua suprafete unse, o coala de hartie. La separarea paharelor, hartia va ramane pe unul din pahare. Aceea cu care a fost uns paharul care a retinut hartia, e vaselina mai aderenta.
Si ar mai fi cateva teste comparative, dar acestea 4 sunt edificatoare pt. cei care vor sa experimenteze.
Rew.
Re: Rubrica reparatii echipamente pescuit
Stimati colegi de forum, aceasta postare, nu va fi de asta data o reparatie, ci mai degraba prezentarea unor informatii cu rol ,,profilactic" de prevenire a unor situatii ce ar necesita reparatii. Cele ce urmeaza, se adreseaza acelora dintre dumneavoastra care isi monteaza singuri componentele pe bete, (le construiesc) sau isi schimba inelele existente cu altele. Informatia are valoare in cazul betelor tubulare si mai ales in cazul celor fine si usoare. Ceea ce am sa va propun, nu se incadreaza in procedurile standard dupa care constructorii echipeaza betele si nici nu doresc sa ma erijez intr-un formator de opinii. Puteti folosi informatia sau sa o ignorati. Construirea de bete nu face parte din ,,portofoliul" meu de preocupari curente (nu stiu daca am facut 60 de bucati in ultimii 35 de ani, majoritatea din acestea fiind pt. uz personal) si gasesc mult mai interesanta diversificata, solicitanta si provocatoare, repararea acestora.
Respectarea procedurii ce urmeaza sa o prezint elimina situatiile de rupere a betelor in dreptul inelelor (matisajului). Am vazut multe bete rupte in dreptul inelelor si am observat deformarile pe care blancurile le pot suporta in locurile de atasare ale inelelor. Se poate observa usor, efectul unui inel matisat strans, in cazul betelor telescopice (bolognese) de exemplu, privind in interiorul tronsonului. Se vede deformarea blancului din dreptul talpii inelului. Si deformarea, este un efect normal, cu atat mai evident cu cat blancul este mai usor si are peretele mai subtire. Daca, de exemplu, o spira a matisajului strange talpa inelului cu o apasare de numai 100 de grame, atunci la un total de 40 de spire (sa zicem) ale unui matisaj, se aduna o apasare de 4 kg, pe talpa inelului ce se sprijina liniar pe blanc. La aceasta apasare, pot surveni accidental apasari suplimentare datorate lovirii inelelor, apasarilor din timpul transportului, etc. care vor marca blancul si vor duce la ruperea sa in zona inelului solicitat astfel.
Iata ce se poate face pentru a evita aceste neajunsuri si despre ce operatiuni este vorba:
Se executa un matisaj de incorsetare, protectie si conservare a proprietatilor blancului in zona in care va fi atasat inelul. Se vede mai jos si o modalitate de a incheia matisajul folosind o bucla in care vom introduce capatul atei de matisat si cu care il vom trage sub ultimele spire. Dupa finalizarea acestui matisaj, el se impregneaza cu un lac incolor cu uscare rapida:
Urmeaza al doilea matisaj, acesta servind pentru fixarea inelului. Se executa astfel cateva spire si doar apoi se prinde si talpa inelului si se finalizeaza matisajul de fixare a acestuia. Astfel se va impiedica smulgerea sub orice forma a inelului de sub matisaj. Se vede mai jos momentul in care se va aseza si inelul:
Asa arata inelul montat, matisajul finalizat si gata de a fi acoperit cu lac epoxidic sau alt tip de lac:
Asta-i tot si nu cred ca este vreo parte complicata sau inaccesibila oricui vrea sa isi realizeze prin forte proprii batul de pescuit. Cum am spus, puteti folosi sau ignora cele de mai sus, dupa cum considerati. Eu unul, m-am fidelizat pe aceste abordari si nu am surprize neplacute...
Rew.
Respectarea procedurii ce urmeaza sa o prezint elimina situatiile de rupere a betelor in dreptul inelelor (matisajului). Am vazut multe bete rupte in dreptul inelelor si am observat deformarile pe care blancurile le pot suporta in locurile de atasare ale inelelor. Se poate observa usor, efectul unui inel matisat strans, in cazul betelor telescopice (bolognese) de exemplu, privind in interiorul tronsonului. Se vede deformarea blancului din dreptul talpii inelului. Si deformarea, este un efect normal, cu atat mai evident cu cat blancul este mai usor si are peretele mai subtire. Daca, de exemplu, o spira a matisajului strange talpa inelului cu o apasare de numai 100 de grame, atunci la un total de 40 de spire (sa zicem) ale unui matisaj, se aduna o apasare de 4 kg, pe talpa inelului ce se sprijina liniar pe blanc. La aceasta apasare, pot surveni accidental apasari suplimentare datorate lovirii inelelor, apasarilor din timpul transportului, etc. care vor marca blancul si vor duce la ruperea sa in zona inelului solicitat astfel.
Iata ce se poate face pentru a evita aceste neajunsuri si despre ce operatiuni este vorba:
Se executa un matisaj de incorsetare, protectie si conservare a proprietatilor blancului in zona in care va fi atasat inelul. Se vede mai jos si o modalitate de a incheia matisajul folosind o bucla in care vom introduce capatul atei de matisat si cu care il vom trage sub ultimele spire. Dupa finalizarea acestui matisaj, el se impregneaza cu un lac incolor cu uscare rapida:
Urmeaza al doilea matisaj, acesta servind pentru fixarea inelului. Se executa astfel cateva spire si doar apoi se prinde si talpa inelului si se finalizeaza matisajul de fixare a acestuia. Astfel se va impiedica smulgerea sub orice forma a inelului de sub matisaj. Se vede mai jos momentul in care se va aseza si inelul:
Asa arata inelul montat, matisajul finalizat si gata de a fi acoperit cu lac epoxidic sau alt tip de lac:
Asta-i tot si nu cred ca este vreo parte complicata sau inaccesibila oricui vrea sa isi realizeze prin forte proprii batul de pescuit. Cum am spus, puteti folosi sau ignora cele de mai sus, dupa cum considerati. Eu unul, m-am fidelizat pe aceste abordari si nu am surprize neplacute...
Rew.
Re: Rubrica reparatii echipamente pescuit
Ziua buna tuturor!
Stimati colegi de forum, in urma incidentei cu caracter repetitiv a unei probleme cu care s-au confruntat mai multi pescari pe care-i stiu si care au avut pagube mai mult sau mai putin insemnate, m-am gandit, ca in cele ce urmeaza sa va prezint o operatiune de verificare a mulinetei, ce se poate executa cu ocazia intretinerii sezoniere. Este vorba de frana mulinetei, de dispozitivul de franare din tambur, in cazul mulinetei de spinning cu tambur fix. Nu am cunostinta daca s-a mai facut vorbire despre acest subiect si ma risc sa vorbesc despre lucruri cunoscute.
Discurile de franare (ferodouri, pisla, prespan, carbotex, etc.) se pot uza, se pot tasa si isi pot pierde din eficienta sau pot provoca distrugeri ale echipamentului de pescuit, daca se depaseste o limita peste care knobul de reglare a franei ia contact cu tamburul si se strange odata cu rotirea tamburului in sarcina, pana la blocarea totala a acestuia. Apoi... stiti dumneavoastra ce urmeaza, mai ales daca este un somn la capatul firului!
In poza de mai jos se vede o distanta intre siguranta din tambur si primul disc din tambur, care tradeaza tasarea si uzarea discurilor de frictiune:
Pentru restaurarea capacitatii de franare, se confectioneaza un disc de compensare a tasarii si uzurii, la dimensiunea necesara, dintr-un material pe care-l avem la indemana: O bucata de piele, dintr-o limba de la pantofi (vechi), o bucata de musama, o bucata de pasla (in cazul de fata), etc.
Discul de compensare confectionat, il asezam primul in locasul din tambur si peste el asezam restul componentelor in ordinea in care au fost asezate initial si punem in canal siguranta din sarma. Se vede in poza de mai jos ca a disparut distanta initiala ce indica uzuri. Acum, tamburul arata ca unul nou si are restaurata capacitatea de franare corecta:
In poza urmatoare se vede si o garda suficienta intre marginile knobului de reglare si exteriorul tamburului. Poate fi strans oricat fara grija ca ar putea atinge tamburul.
Problema intepenirii tamburului am mai vazut-o la mulineta cuiva care a pus discuri subtiri de carbontex in locul celor originale, groase, din pasla, situatie in care garda necesara a disparut, iar knobul a intrat in conflict/contact cu tamburul si a fost antrenat si strans la maxim de acesta. Nici nu a mai reusit sa-l desfaca, asa ca a ajuns la mine si am aflat de isprava lui si a somnului care i-a intrat pe echipament si care era cat pe-aci sa-l avarieze grav. Noroc ca in final a cedat carligul.
Sper sa fie de folos!
Rew.
Stimati colegi de forum, in urma incidentei cu caracter repetitiv a unei probleme cu care s-au confruntat mai multi pescari pe care-i stiu si care au avut pagube mai mult sau mai putin insemnate, m-am gandit, ca in cele ce urmeaza sa va prezint o operatiune de verificare a mulinetei, ce se poate executa cu ocazia intretinerii sezoniere. Este vorba de frana mulinetei, de dispozitivul de franare din tambur, in cazul mulinetei de spinning cu tambur fix. Nu am cunostinta daca s-a mai facut vorbire despre acest subiect si ma risc sa vorbesc despre lucruri cunoscute.
Discurile de franare (ferodouri, pisla, prespan, carbotex, etc.) se pot uza, se pot tasa si isi pot pierde din eficienta sau pot provoca distrugeri ale echipamentului de pescuit, daca se depaseste o limita peste care knobul de reglare a franei ia contact cu tamburul si se strange odata cu rotirea tamburului in sarcina, pana la blocarea totala a acestuia. Apoi... stiti dumneavoastra ce urmeaza, mai ales daca este un somn la capatul firului!
In poza de mai jos se vede o distanta intre siguranta din tambur si primul disc din tambur, care tradeaza tasarea si uzarea discurilor de frictiune:
Pentru restaurarea capacitatii de franare, se confectioneaza un disc de compensare a tasarii si uzurii, la dimensiunea necesara, dintr-un material pe care-l avem la indemana: O bucata de piele, dintr-o limba de la pantofi (vechi), o bucata de musama, o bucata de pasla (in cazul de fata), etc.
Discul de compensare confectionat, il asezam primul in locasul din tambur si peste el asezam restul componentelor in ordinea in care au fost asezate initial si punem in canal siguranta din sarma. Se vede in poza de mai jos ca a disparut distanta initiala ce indica uzuri. Acum, tamburul arata ca unul nou si are restaurata capacitatea de franare corecta:
In poza urmatoare se vede si o garda suficienta intre marginile knobului de reglare si exteriorul tamburului. Poate fi strans oricat fara grija ca ar putea atinge tamburul.
Problema intepenirii tamburului am mai vazut-o la mulineta cuiva care a pus discuri subtiri de carbontex in locul celor originale, groase, din pasla, situatie in care garda necesara a disparut, iar knobul a intrat in conflict/contact cu tamburul si a fost antrenat si strans la maxim de acesta. Nici nu a mai reusit sa-l desfaca, asa ca a ajuns la mine si am aflat de isprava lui si a somnului care i-a intrat pe echipament si care era cat pe-aci sa-l avarieze grav. Noroc ca in final a cedat carligul.
Sper sa fie de folos!
Rew.
Re: Rubrica reparatii echipamente pescuit
Ca o completare la postarea anterioara, mai amintesc si faptul ca trebuie acordata atentie dispunerii saibelor metalice din pachetul de franare. Unele saibe au orificiul profilat, altele au orificiul rotund si au urechi pe circumferinta:
Primele (cele cu orificiul profilat) sunt fixe pe ax, iar cele cu urechi (si orificiul rotund) sunt fixe in tambur. Ele vor fi dispuse succesiv, incepand si terminand cu cele fixe pe ax, deci, una fixa pe ax, una fixa pe tambur, una fixa pe ax, iar intre ele se vor dispune ,,ferodourile" discurile de pasla in cazul de fata. Mai jos, am pus o fotografie cu dispunerea corecta a componentelor, plus un element confectionat si adaugat de mine (cel indicat), care va fi asezat primul in locas (in tambur) ca sa compenseze tasarea si uzura, asa cum am aratat in postarea anterioara.
Pe vremea cand vindeam produse de pescuit in magazinul propriu, verificam la mulinetele ce le primeam la distribuitori si acest aspect al dispunerii elementelor de franare, inainte de a le aseza in raft, fiindca se intampla sa fie asezate gresit din fabrica. Asa ca nu strica sa faceti aceasta verificare. Si la tamburul din postarea anterioara saibele de franare fusesera asezate gresit, insa nu era o mulineta noua si cred ca s-a mai umblat in ea si le-a incurcat cel care le-a remontat.
Rew.
Primele (cele cu orificiul profilat) sunt fixe pe ax, iar cele cu urechi (si orificiul rotund) sunt fixe in tambur. Ele vor fi dispuse succesiv, incepand si terminand cu cele fixe pe ax, deci, una fixa pe ax, una fixa pe tambur, una fixa pe ax, iar intre ele se vor dispune ,,ferodourile" discurile de pasla in cazul de fata. Mai jos, am pus o fotografie cu dispunerea corecta a componentelor, plus un element confectionat si adaugat de mine (cel indicat), care va fi asezat primul in locas (in tambur) ca sa compenseze tasarea si uzura, asa cum am aratat in postarea anterioara.
Pe vremea cand vindeam produse de pescuit in magazinul propriu, verificam la mulinetele ce le primeam la distribuitori si acest aspect al dispunerii elementelor de franare, inainte de a le aseza in raft, fiindca se intampla sa fie asezate gresit din fabrica. Asa ca nu strica sa faceti aceasta verificare. Si la tamburul din postarea anterioara saibele de franare fusesera asezate gresit, insa nu era o mulineta noua si cred ca s-a mai umblat in ea si le-a incurcat cel care le-a remontat.
Rew.
Re: Rubrica reparatii echipamente pescuit
Tot ca o reparatie, poate fi privita si o operatiune de echilibrare a unui bat, astfel incat el sa nu mai oboseasca mana si impreuna cu o gama mai larga de marimi de mulinete, sa formeze o lanseta echilibrata.
Avem in poza de mai jos, dovada utilizarii de componente bune, insa constructorul acestui bat, nu si-a batut capul si cu echilibrarea acestuia, generand probleme utilizatorului, care a ajuns sa ia in calcul o mulineta de 4000, desi nu avea nevoie de un tambur atat de mare, crezand ca astfel va echilibra lanseta rezultata din imperecherea batului cu mulineta:
Se poate insa rezolva cu lesturi de echilibrare, fara a mai fi nevoie de o mulineta mare. De aceasta data, proprietarul a dorit ca lesturile sa fie optionale si sa le poata pune si scoate si sa se potriveasca toate, indiferent de cate utilizeaza, fara jocuri! Am cautat o rezolvare care poate fi repetata si de dv. daca aveti bete care sunt dezechilibrate. Pasul 1 este demontarea dopului de cotor. In acest caz, fiind din pluta, nu putem sa-l incalzim, deci folosim metode mecanice. Se taie circular lipitura dintre marginea dopului si restul batului, folosind un cutit:
Se smulge apoi prin rasucire dopul de pluta si se curata capatul blancului:
Se cauta un dop cu capac care se infileteaza. In cazul de fata eu am demontat unul de pe un bat rupt, dar astfel de dopuri se gasesc usor in magazinele specializate pe pescuit. Se vede insa ca interiorul acestui dop, are o cota mult mai mare decat cota capatului de blanc:
Se taie mai multe segmente din orice material rigid (eu am taiat tot din bete rupte, donatoare) dupa care, se lipesc unul peste celalalt pana se obtine cota necesara lipirii dopului. Bineanteles, se poate folosi si o bucsa unica cu cota interioara identica cu cea a blancului si o cota exterioara egala cu cota interioara a dopului:
Se lipeste apoi dopul si se confectioneaza un arc si doua-trei lesturi din plumb. Rolul arcului este de a nu lasa lesturile sa se miste in interior, indiferent cate vor fi utilizate:
Se introduc apoi toate elementele in dop si se insurubeaza capacul. Se vor folosi dupa preferinte, unul sau mai multe lesturi. Batul astfel echilibrat va fi compatibil chiar si cu cele mai mici si mai usoare mulinete, din punct de vedere al echilibrarii:
Rew.
Avem in poza de mai jos, dovada utilizarii de componente bune, insa constructorul acestui bat, nu si-a batut capul si cu echilibrarea acestuia, generand probleme utilizatorului, care a ajuns sa ia in calcul o mulineta de 4000, desi nu avea nevoie de un tambur atat de mare, crezand ca astfel va echilibra lanseta rezultata din imperecherea batului cu mulineta:
Se poate insa rezolva cu lesturi de echilibrare, fara a mai fi nevoie de o mulineta mare. De aceasta data, proprietarul a dorit ca lesturile sa fie optionale si sa le poata pune si scoate si sa se potriveasca toate, indiferent de cate utilizeaza, fara jocuri! Am cautat o rezolvare care poate fi repetata si de dv. daca aveti bete care sunt dezechilibrate. Pasul 1 este demontarea dopului de cotor. In acest caz, fiind din pluta, nu putem sa-l incalzim, deci folosim metode mecanice. Se taie circular lipitura dintre marginea dopului si restul batului, folosind un cutit:
Se smulge apoi prin rasucire dopul de pluta si se curata capatul blancului:
Se cauta un dop cu capac care se infileteaza. In cazul de fata eu am demontat unul de pe un bat rupt, dar astfel de dopuri se gasesc usor in magazinele specializate pe pescuit. Se vede insa ca interiorul acestui dop, are o cota mult mai mare decat cota capatului de blanc:
Se taie mai multe segmente din orice material rigid (eu am taiat tot din bete rupte, donatoare) dupa care, se lipesc unul peste celalalt pana se obtine cota necesara lipirii dopului. Bineanteles, se poate folosi si o bucsa unica cu cota interioara identica cu cea a blancului si o cota exterioara egala cu cota interioara a dopului:
Se lipeste apoi dopul si se confectioneaza un arc si doua-trei lesturi din plumb. Rolul arcului este de a nu lasa lesturile sa se miste in interior, indiferent cate vor fi utilizate:
Se introduc apoi toate elementele in dop si se insurubeaza capacul. Se vor folosi dupa preferinte, unul sau mai multe lesturi. Batul astfel echilibrat va fi compatibil chiar si cu cele mai mici si mai usoare mulinete, din punct de vedere al echilibrarii:
Rew.